Kimono, Japonia

Kimono-ul (着物^?) este costumul național al Japoniei. La origine, cuvântul kimono ad-literam însemna: lucru de îmbrăcat (ki „a îmbrăca”, mono „lucru”), dar acum a ajuns să desemneze un anumit tip de îmbrăcăminte tradițională în întregime. Este un simbol al culturii japoneze și unul din cele mai rafinate costume naționale din lume^{[necesită citare]}. Este folosit ca piesă de vestimentație cu ocazia festivalurilor importante și ale evenimentelor formale, emanând eleganță și formalitate.

                         https://wherenextjapan.com/2012/08/12/yukata-photo-essay/                      

Kimono-ul este format din piese multiple de material sub forma literei T, așezate în așa fel încât tivul să ajungă la glezne, manșoane atașate acestor piese și mâneci lungi și largi. Kimono-urile sunt cel mai adesea înfășurate în jurul trupului, având tot timpul partea stângă peste cea dreaptă (excepție făcând înmormântările) și sunt prinse de o centură numită obi, ce este legată la spate. Delicata vestimentație este purtată de obicei împreună cu încălțăminte tradițională (în special zōri sau geta) și șosete (tabi)

În ziua de azi, kimono-urile sunt purtate în special de către femei și doar la ocazii speciale. Puține dintre femeile în vârstă și bărbați poartă kimono-uri în mod regulat, de obicei folosindu-le cu ocazia nunților, ceremoniei ceaiului și ale altor evenimente formale.

Predecesorul kimono-ului este kosode („mâneci scurte”), care era purtat ca lenjerie cam începând cu perioada Nara (710-794), și ca îmbrăcăminte de zi cam din secolul al XVI-lea. Termenul kimono a început să fie preferat termenului kosode numai începând cu secolul al XVIII-lea.

Se obișnuiește să fie purtat la ceremonii sau la activități tradiționale (ceremonia ceaiului, etc.). Copii, băieții și fetele tinere îl poartă uneori de Anul Nou, sau cu ocazia sărbătorii shichi-go-san, de „Ziua Împlinirii Majoratului”, la ceremonia de absolvire a unei universități sau la nunți.

Kimono-ul poate fi necăptușit (numit hitoe), căptușit cu lână sau alt material- dar nu bumbac, (numit awase), sau căptușit cu bumbac (numit wataire). Cele necăptușite se poartă de obicei din iunie până în septembrie, dar pentru evenimente mai puțin ceremonioase se poartă yukata. Pentru evenimente mai ceremonioase se poartă kimonouri din material precum gazeu de mătase (ro sau sha) sau pânză fină de in (jōfu). Kimonouri căptușite se poartă din octombrie până în mai, și sunt făcute mai ales din mătase sau lână. Kimono-uri căptușite cu bumbac, sau halate trei-sferturi căptușite cu bumbac (purtate peste kimono) numite tanzen se poartă în toiul iernii acasă.

Kimonoul ceremonial pentru bărbați este confecționat din mătase neagră (numită habutae), fiind decorat în alb cu blazonul familiei.

China, denumită oficial Republica Populară Chineză, este un stat independent situat în Asia de Est

China, denumită oficial Republica Populară Chineză, este un stat independent situat în Asia de Est. Este țara cea mai populată din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori.

 Chinese New Year, aka Spring Festival, is the most significant holiday of the year in China, as well as countries and territories with large Chinese populations, and in Chinatowns across the country. The Lunar New Year is celebrated with colorful parades, festivals, and most importantly, large family gatherings. It’s also a time to honor ancestors and to give thanks for good fortune. Sumptuous meals with “lucky” dishes, red envelopes (hongbao), and firecrackers are all traditional parts of the festivities.

Los Angeles is celebrating the Year of the Rooster with events ranging from a traditional temple ceremony to the spectacular Golden Dragon Parade, huge street festivals, and great deals for shopping and hotels. Gōng xǐ fā cái!

 China (scris cu caractere chinezești tradiționale: 中國; scris cu caractere chinezești simplificate: 中国; Pinyin Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó  ascultă ), denumită oficial Republica Populară Chineză, este un stat independent situat în Asia de Est. Este țara cea mai populată din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori. China are un sistem unipartid, condus de către Partidul Comunist Chinez, având sediul guvernamental în orașul-capitală Beijing. Acesta exercită jurisdicție peste 22 de provincii, cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală (Beijing, Tianjin, Shanghaiși Chongqing) și două regiuni administrative speciale, având în mare parte un sistem de autoguvernare (Hong Kong și Macao). RPC revendică, de asemenea, Taiwanul, drept a XXIII-a provincie, care este, în prezent, controlată de către o entitate politică separată, Republica Chineză (RC); o revendicare controversată din pricina statutului politic complex din Taiwan.

Costumul Baiana, Brazilia (statul Bahia)

Brazilia (portugheză Brasil), oficial Republica Federativă a Braziliei ( República Federativa do Brasil (ajutor·info)), este o republică federativă formată din 27 de unități federative — Districtul Federal și 26 de state. Țara este împărțită administrativ în 5.564 de municipii. În 2008 avea o populație de 189.612.814 de locuitori și o suprafață de 8.511.965 km², ocupând 47% din teritoriul continentului sud-american. Comparată cu celelalte țări ale lumii, Brazilia ocupă locul al cincilea după numărul populației și aceeași poziție după suprafață. Fiind a noua putere economică din lume și cea mai mare din America Latină, Brazilia are astăzi o influență internațională mare, atât la nivel regional cât și la nivel global. De asemenea, aproximativ 15-20% din biodiversitatea mondială se concentrează aici, exemple ale acestei bogății fiind Pădurea Amazoniană, Pantanal și Cerrado.

Brazilia se învecinează cu Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana Franceză la nord, cu statul columbian la nord-vest, cu Peru și Bolivia la vest, cu Paraguay și Argentina la sud-vest și cu Uruguay la sud. Dintre țările Americii de Sud, doar Chile și Ecuador nu au frontieră comună cu această țară. La nord-est, est și sud-est, Brazilia are ieșire la Oceanul Atlantic. De asemenea, în larg, departe de coastă, țara posedă și câteva arhipelaguri, cum ar fi Fernando de Noronha.

                       http://gblog.ucoz.net/blog/porturi_traditionale_din_lumea_intreaga/2015-08-12-182                         

Tricana Poveira, Portugalia

Tricana poveira este un stil tradițional de îmbrăcăminte pentru femei din orașul portughez Póvoa de Varzim . Acest aspect, alcătuit din costume colorate, a fost la modă și principal din anii 1920 până în anii 1960. Femeile care se îmbrăcau în stilul Tricana poveira au devenit cunoscute sub numele de fetele tricana.

 În zilele de glorie Tricana lui, fata ar Tricana purta în mod obișnuit un șal, un șorț, o fusta, o batistă și papuci cu toc înalt lucioasă. 

Ele erau considerate ca icoane de frumusețe Povoan. Autorul José de Azevedo, referindu-se la modul lor ciudat de mers pe jos și îmbrăcăminte, a numit oamenii obișnuiți de tricani cu manierele regalității.

Chiar dacă moda sa bazat pe îmbrăcămintea pescarilor tradiționali, The Tricanas au fost în general dintr - un fond guler albastru, de multe ori face fiice ale cizmari, tâmplari meșteșugărești sau similare, în timp ce mulți au lucrat croitori în sine. Ei și-au aplicat cunoștințele derivate din mediul lor în industria modei în propriul stil de îmbrăcăminte. Trimestrul din cartierul Matrixera renumit pentru tricanele sale fermecătoare și atractive.

Între timp, femeile care lucrează efectiv în industria pescuitului ar purta obiceiurile lor tradiționale. Deși îmbrăcat în mod similar cu fetele Tricana, au fost vizibil mai sarace si purtau fuste mai lungi realizate din materiale de calitate inferioară și în culori mai închise. ^[3]

Tehnicile de textura a părului sunt, de asemenea, relevante pentru stil și urmează tehnicile tradiționale Povoan, în special trăgând părul numit trageți . 

Rochiile Ao Dai, Vietnam

Din bumbac sau mătase, áo dài, veşmintele tradiționale vietnameze topesc laolaltă influențele orientale și occidentale.

Rochie sau pantaloni? Dilema matinală a unei femei din Occident, pusă în situaţia de a alege ţinuta zilei de pe rafturile şifonierului... Pentru o reprezentantă a sexului frumos din Orient însă soluția ar putea fi și-și, nu sau-sau. Asiaticele știu de secole că asocierea rochiei cu pantalonii te poate face să arăți extrem de atrăgătoare fără a dezgoli nici măcar un centimetru de piele. Áo dài, îmbrăcămintea tradițională vitnameză, este un exemplu în acest sens.

Una dintre enciclopediile de modă coordonate de Valerie Steele definește literal áo dàica fiind o cămașă lungă, în fapt, o tunică strânsă sau nu pe corp, alcătuită din două bucăți, una în față și alta în spate, cusute împreună și despicate în lateral până mai sus de coapse pentru a permite mobilitatea corpului, guler mandarin tăiat în diagonală și mărginit de nasturi, cu mâneci raglan.

Dar până la aceste veșminte, care în epoca modernă au fost combinate și modificate sub presiunea gustului occidental, nu a fost o cale tocmai lină şi directă. Secole de-a rândul, țăranii vietnamezi s-au înveșmântat cu adevărate halate din pânză de lungime medie, strânse în talie cu ajutorul cordoanelor din același material. Purtau aceste veșminte pe deasupra unor cămăși tot de pânză, iar de soarele verii se fereau cu ajutorul unor pălării din pai de orez.

În nordul Vietnamului de astăzi, femeile purtau, pe vremuri, o variantă de áo dàidespre care unii istorici cred că este cea mai veche. În această variantă, tunica era alcătuită din trei sau patru fâșii de material, cele din spate fiind, cel mai adesea, cusute împreună, iar cele din față tăiate în față și pe lateral. Pe sub această tunică, femeile purtau fuste lungi, puse peste un alt strat de lenjerie de corp. Alţi istorici consideră însă că este greu de spus care variantă a fost cea dintâi, mai ales că, spun ei, dovezile scrise despre áo dàinu sunt foarte vechi.

Costumul popular Samburu, Kenya

 Connect 4 Change and SEED Samburu want to implement traditional and modern information and communication technology for underprivileged Samburu in rural areas. The vast majority of the Samburu – 87.5% ! – is illiterate and have no idea what their rights are. People are taking advantage from the ignorance, poverty and illiteracy of the Samburu. With this project the Samburu get information which does empower them to fight for their rights and t... 

 The Samburu population counts 223.947 Samburu (2009 Kenya Population and Housing Census), 87.5% is illiterate (Kenya Literacy Survey 2006), 63% of the Samburu children above 3 years in Samburu Central do not attend school (1), 58% of the boys and 63% of the girls in Samburu Central didn’t finish Primary School (1), only 2.185 Samburu students are in Secondary School (1), 319 are following Tertiary Education(1), 120 are in university(1) and 30 are studying Polytechnic(1). (1) This information is generated from the 2009 Kenya Population and Housing Census volume 2 that covered all the population 3 years and above.2009 Kenya Population and Housing Census, supplied by SNV Kenya. Some people are taking advantage of the ignorance and poverty of the Samburu and the fact that the majority of the Samburu don’t have a voting card. Civic Education is very necessary to inform the Samburu, so they can fight for their rights. If you ask a Samburu what his or her rights are, he or she has no idea about what you are talking. SEED Samburu puts a lot of effort in informing the Samburu and the fruits are already seen. For instance, the ownership of land. The Samburu weren’t aware that the government or other people could take over their land. Now they organized themselves in Group Ranches to be the owners of the land. These Group Ranches are registered and recognized by the government. Also education has a huge impact. For instance SEED Samburu sponsors girls who run away from forced early marriage and circumcision. The girls had learned at school that these cultural practices are against the law. In the traditional Samburu culture the women are not allowed to have an opinion and to express themselves. From the beginning SEED Samburu demanded the presence of women during meetings and trained the women in having a voice. Now the women are talking in public and expressing themselves. The elder men do listen to them.

Costume populare femeiesti specific zonei Calata

  Grup de femei, fete şi bărbaţi din Răchiţele în port popular ... elemente reprezentative pentru costumul popular din aceasta zona. ... Astfel, in satele Călata, Călățele, Buteni, Bociu, Ciuleni, Mărgău, ... Această cămașă nu este la fel de spectaculoasă ca și cămașa cu șire însă este un modelspecific zonei.

 Portul Popular din Romania. 112 zone etnografice din Romania Folk Art Costume. ... Costume Populare de TRANSILVANIA. Costume Populare BANAT.

Costumul popular romanesc reprezinta vesnicia si individualitatea unei etnii

România este una dintre puținele țări din lume unde, în anii 2000, unii oameni de la sat încă mai poartă costume tradiționale și în zilele de lucru, nu numai cu o

 Costumul popular romanesc reprezinta vesnicia si individualitatea unei etnii.

Modelele din carti prind viata si culoare in camasile facute de mine .
Pe pagina mea gasiti o gama larga de produse :

• Seturi de botez personalizate :

-setul de fetita contine : camasa tip rochita , bentita sau caciulita , fote (sortulet) fata-spate ,brau care se poate personaliza cu numele copilului si opincute 
-setul de baietei contine : camasa , pantalon , caciulita , brau care se poate personaliza cu numele copilului si opincute 

*seturile se fac doar pe comanda care necesita intre 2 si 4 saptamani *

• Seturi de copii :

-seturile de fetita contine camasa tip rochita , fote (sortulet) fata-spate si brau tricolor sau cusut manual care se poate personaliza (la alegere)
-seturi de baieti  contine camasa , pantalon si brau tricolor sau cusut manual care se poate personaliza (la alegere)

cazia anumitor sărbători.