miercuri, 18 aprilie 2018

Costumul traditional mexican

 În Mexic cuvântul charro nu mai aminteşte de simplul lucrător dintr-o fermă spaniolă, ci este sinonimul curajului, al masculinităţii. Charreada este o întrecere în care un charro execută cu eleganţă şi cu un perfect control al calului său o serie de exerciţii impuse precum cel numit La Mangana în care trebuie să prindă cu laso-ul - din picioare sau călărind - de picioarele din faţă un cal care galopează; în Peal calul trebuie să fie prins de picioarele din spate. În exerciţiul Cola charro călăreşte alături de un taur tânăr pe care, apucându-l de gât - din galopul calului - îl culcă la pământ. Paso de la Muerte este un număr pe care numai un charro "muy macho" îl poate executa căci în acest exerciţiu galopează lângă un armăsar sălbatic, pe care îl încalecă din mers şi îl călăreşte, ţinându-se de spinarea acestuia, fără să îşi piardă pălăria! Un charro se prezintă în faţa asistenţei în costumul specific fiecărui eveniment: cu pantaloni din piele ce îl protejează de coarnele taurului în momentul reprezentaţiei sau în costumul de gală cu vestă şi pălărie brodate cu fire de argint atunci când dovedeşte că este demn de acestea.

La o fiesta mexicană dansatorii poartă pinteni pentru a completa muzica fluierelor din bambus, a tamburinelor, a chitarelor in Chiapas, a viorilor în Chihuahua, a micilor tobe toponaxtle ori ale marimbei. Aceste instrumente acompaniază interpreţii în dansuri precum La Culebra, Jarabe, El Gallito, El Toro, La Negra; dansurile preferate ale indigenilor Zapoteca sunt Las Malinques, Los Negritos, Los Malos Viejos. Comunitatea Cuicateca îşi numeşte principala lor sărbătoare după dansul La Tortolita.

Obiectele reunite în această expoziţie descriu un crâmpei din universul spiritualităţii mexicane, un univers ce s-a deschis Lumii prin culorile Fridei Kahlo, prin tuşele lui Diego Rivera, David Siqueiros şi Clemente Orozco, prin opera lui Juan O'Gorman, prin studiile lui Felix Candela, prin scrierile lui Lucas Alaman, prin versurile lui Octavio Paz, prin cuvintele lui Carlos Fuentes, prin îndoielile lui Alfonso Reyes, prin muzica lui Carlos Chavez, prin căutările lui Mario J. Molina, prin gândurile de pace ale lui Alfonso Garcia Robles
 Femeia mexicană este însoţită de-a lungul vieţii de o piesă de port specifică, de rebozo, o ţesătură ce o învăluie în măsura în care ea doreşte să se dezvăluie. Ţesute din bumbac, aceste piese - în fabricarea cărora s-a impus comunitatea Otomi Pame - sunt preţuite în raport cu modelul obţinut din împletirea franjurilor lungi.

Bijuteriile din argint, realizate în tehnica ciocăniri şi prin turnare, completează costumele femeilor mexicane sporindu-le frumuseţea.

Piesă de port specifică a comunităţii Huichol pălăria "de peyotero", este împodobită cu pene de condor, acestea amintind de biodiversitatea Mexicului ce l-a fascinat - la începutul veacului al XIX-lea - pe Alexander von Humbold.

Ceramica policromă mexicană este rezultatul filtrării - prin intermediul pieselor spaniole - a influenţelor artei arabe căci din tradiţia acestei mari culturi s-au adăugat lutului modelat pe roată smalţul - element necunoscut Antichităţii europene - şi ornamentele specifice cu păuni şi cămile. Cuvintele, ce pot închide în ele Timpul, ne amintesc acest lucru precum termenul spaniol jarra ce ne trimite la echivalentul său arab yarra care se traduce prin ulcior cu toarte sau oală de pământ.

Din mărgele şi ceară sunt realizate modele complexe - ce au ca suport coaja de dovleac - ale cupelor jicaras, iar din hojalata - tabla galvanizată se obţin recipiente pentru lichide, obiecte miniaturale sau elemente decorative asemenea unei palomita care evocă obiceiurile de Anul Nou din Puebla.

Sculptura în lemn este practicată de meşteri specializaţi; ei realizează lădiţe înfrumuseţate prin tehnica lacurilor suprapuse dar şi măşti de carnaval precum cele ale comunităţii Nahua.

Spiritele confecţionate din hârtie brună de amate povestesc despre obiceiurile legate de recoltare ale localnicilor Otomi din Sierra de Puebla.
 Cea mai mare parte a ansamblurilor care intra in expunere sunt piese de vestimentatie feminina. Poate pentru ca imbracamintea barbatilor este simpla, constituita din doua-trei elemente: pantalon, camasa brau. Pelerina sarape si palaria completeaza uneori o tinuta foarte sobra.
In schimb, imbracamintea populara feminina este plina de culoare, bogata in forme si insotita de o larga paleta de accesorii. Decoratii abundente impodobesc rochiile, bluzele, fustele in armonii tonale intense si jocuri coloristice contrastante: fusta si bluza roz cu podoabe de cactus verde, bluze albe brodate cu flori albastre si rosii, volane albe din dantela, panglici verzi ca fisticul, negre, rosii sau galbene, trena cu franjuri de culoarea trandafirului mexican sau a lamaii verzi. Fundite pentru cozi, saluri, traiste ... peste tot portocaliu, albastru, rosu, verde.
E un univers al culorilor exacerbate sub lumina cruda a unui soare ce domneste peste o diversitate de relief si clima intinsa intre nivelul marii si dincolo de 4 000 de metri altitudine, in care intra si tinuturi semidesertice, si zone de frig intens si regiuni tropicale umede. Aici locuieste o populatie indigena foarte numeroasa, incluzind grupuri etnice de o enorma diversitate care au dezvoltat, de-a lungul a veacuri de procese istorice determinate, obiceiuri si, bineinteles, stiluri de imbracaminte proprii.
Costumele populare din Mexic sunt in mare parte rezultatul armonios al unei fuziuni care a utilizat componente eterogene. Sincretismul initial alatura elemente ale culturilor precolumbiene cu cele coloniale. Dimensiunii culturale europene, introdusa o data cu conquista spaniola, i se adauga in prima jumatate a veacului al XVI-lea si influentele africane si asiatice. Din punct de vedere istoric, perioada marcheaza inceputurile evolutiei costumelor cu specificitati regionale distinctive, cele care de-a lungul timpului au ajuns la formele cunoscute azi. Ele sunt marca materiala a coeziunii, stabilitatii si continuitatii culturale a unei zone etnografice, rezultat al unor conditii geografice, climatice si culturale definitorii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu